Vincent van Gogh, nasscut la 23 martie 1853, in Groot Zundert, Olanda, a fost un artist in adevaratul sens al cuvantului care s-a remarcat, din pacate, in ultimii 5 ani din viata.

La fel ca majoritatea marilor artisti, van Gogh, era foarte sarac, venitul sau fiind doar ajutorul oferit de fratele sau mai mic, Theo, concetrandu-se asupra picturii, cea care il facea cu adevarat fericit. Si-a vandut doar un tablou cu 400 de franci, cu putin timp inainte de a se sinucida in 1890.

Viata

Radacinile artistice le avea din partea mamei sale, care provenea dintr-o familie de pictori si negustori de arta. La varsta de 16 ani, mama sa i-a gasit primul loc de munca, in Haga, la un unchi care era negustor de arta.

In 1874 este transferat la Londra, unde se indraosteste de fiica gazdei si isi neglijeaza munca. Este concediat si se intoarce acasa, dar revine in Anglia in 1876. Se angajeaza ca si colector de taxe intr-o scoala, dar mizeria orasului il afecteaza atat de tare incat refuza si aceast loc de munca si ramane pe strazi.

Se intoarce acasasi decide sa devina preot, precum tatal sau, dar studiile teologice i se par prea dificile. Se dedica activitatilor caritabile si astfel, ajunge in 1878 in Belgia, in zona miniera Borinage. Este impresionat de saracia regiunii si decide sa isi vanda toate lucrurile si se muta int-o coliba saracioasa, alaturi de „ai sai”. Uimiti, patronii, il concediaza in 1880.

In cele din urma se hotaraste sa devina artist sis a prezinte, prin tablouile sale, viata reala.

In 1885 pleaca la Paris, unde se muta impreuna cu fratele sau, Theo , care suporta plata chiriei. Din pacate, in acea vreme multi artisti esuau in Paris, caci stilul artistic, impresionalismul, nu a avut success in randul publicului. Insa erau destui care il incurajeza pe Van Gogh, precum Toulouse Lautrec si Seurat. Gaseste idei commune cu Gauguin, care era de parere ca picturile trebuie sa reflecte trairile interioare, la fel ca si Van Gogh.

Fiind mai des beat decat treaz, Gogh, se lasa prada acceselor de furie necontrolate, fara a reusi sa se integreze in societate.

In 1888 decide sa se mute langa Marseilles, la Arles, unde isi gaseste locuinta si reuseste sa se imprieteneasca cu localnicii. Ajunge sa petreaca 16 ore pe zi, lucrand, uneori chiar si noaptea pentru a surprinde lumina lunii pe camp.

Visul sau este infiintarea unei colonii de artisti. Il convinge pe Gauguin sa i se alature, acesta ajungand la Arles in octombrie 1888, insa in scurt timp apar neintelegerile intre cei doi.

Cu putin timp inaintea Craciunului, are loc o apriga cearta intre cei doi artisti, Van Gogh atacandu-l pe Gaugin cu briciul. Gaugin reuseste sa scape si o ia la fuga, iar Gogh, nebun de furie, isi taie o bucata din urechea dreapta.

Realizeaza ca se indreapta spre dementa, iar in mai 1889 se interneaza voluntar intr-un ospiciu. Cand era calm era lasat acasa sa picteze, unde in mai putin de un an realizeaza doua sute de tablouri. Localnicii il iau in deradere, numindu-l „nebunul”, fapt ce i se pare insuportabil si hotaraste sa se mute in sudul Frantei. La inceputul anului 1890 se instaleaza in Auvers, un orasel popular in randul artistilor si se refugiaza intr-o camaruta, deasupra unei cafenele si se dedica exclusiv picturii. Picteaza 70 de tablouri in 70 de zile.

Finalul tragic

Nu rezista acestui ritm fanatic, iar duminica, 27 iulie 1890, iese din oras si se impusca in piept, dar nu moare. Se retrage in camera sa, unde isi petrece noaptea fumandu-si pipa. Marti, la ora unu noaptea, moare din cauza ranii. Fratele sau mai mic, care l-a iubit foarte mult, petrece ultimele 2 zile din viata lui Gogh, cu acesta, tinandu-l in brate.

A lucrat ca un fanatic si a murit ca un necunoscut, devenind apreciat la adevarata sa valoare abia dupa moartea sa, fiind considerat cel mai mare artist al secolului XIX si ale carui opere sunt vandute astazi cu sume remarcabile.

Vezi mai multe articole care contin Pictură

Advertisment

LĂSAȚI UN MESAJ