Dinozaurii răpitori îşi sfâşiau prada cu ajutorul dinţilor încurbaţi cu aspect de fierăstrău, iar cu ghearele lungi şi ascuţite de pe menbrele anterioare ţineau bucăţile de carne desprinse. Cel mai mare dinozaur răpitor, Tyrannosaurus („şopârla tiran”) avea 12 metri lungime şi peste 8 tone greutate. Dinţii încurbaţi aveau peste 16 cm lungime, deci cam lungimea dosului mâinii unui om adult.

Majoritatea dinozaurilor răpitori, inclusiv Tyrannosaurus, umblau pe cele două membre posterioare, motiv pentru care îşi puteau urmări prada cu o viteză mare. Membrele anterioare, foarte scurte, erau situate cu mult desupra solului. Vărful picioarelor semăna cu dosul palmei şi se termina prin două degete cu gheare. Cercetătorii nu ştiu foarte precis ce rol aveau membrele anterioare la Tyrannosaurus, dar se presupune că le-ar fi folosit pentru a se agăţa de victimă. Unii specialişti consideră că Tyrannosaurus ar fi folosit membrele anterioare atunci când se ridica în două picioare după un somn de odihnă.Tyrannosaurus

Sângerosul răpitor pe nume Velociraptor („răpitor iute”) ataca mamifere mici sau dinozauri cu unul din membrele posterioare lungi; între timp stătea pe celălalt membru posterior, menşinându-şi echilibrul cu coada. Fiecare membru era prevăzut cu gheare lungi, cu aspect de seceră, pe care le infigea în pradă.Velociraptor

Mulţi dinozauri alergau deosebit de rapid, în ciuda dimensiunilor mari. Dinozaurii cu picioare lungi, asemănători cu struţii, puteau atinge viteza de 50km/h. Rudele lor cu o constituţie mai robustă, printre care Apatosaurus-ul de 35 de tone, alergau cu viteza unui elefapt, în timp ce pentru Brachiosaurus, care avea peste 100 de tone, era greu să se deplaseze cu o viteză de 4 km/h.

SauropodePentru sauropode era esenţial, ca membrele lor să corespundă cu cerinţele deplasării. Un mers asemănător cu cel al omului, cu paşi elastici, mişcare orientată dinspre călcâie între vârful degetelor, le-ar fi consumat prea multă energie. Un dinozaur de talie mare nu s-ar fi putut deplasa în acest fel. Sauropodele aveau un mers geoi şi încet. Pentru a putea menţine greutatea corporală, trebuiau să atingă solul cu întreaga suprafaţă a tălpii. Degetele şi călcâiele erau unite prin ligamente puternice, membrele având un aspect similar cu cel al elefanţilor.

Părinţi grijulii

Specialiştii sunt de multă vreme siguri că dinozaurii făceau cuib, în care îşi asezau ouăle, dar modul în care aceştia îşi îngrijeau urmamşii a rămas un mister până în anul 1978, când în statul Montana din Statele Unite s-a descoperit un cuib de dinozauri, cu pui şi resturi din cojile de ouă. Unii pui aveau deja în jur de un metru lungime, în timp ce ouăle nu depăşeau 20 de centimetri. Mărimea puilor arată că aceştia ieşiseră din ouă cu multă vreme în urmă, deci este evident că au trebuit să petreacă în cuib mai mult timp după ecloziune.

Cercetătorii au tras concluzia că părinţii de dinozauri işi îngrijeau puii până când aceştia creşteau şi se puteau descurca singuri. Mulţi dintre puii găsiţi în Montana, aveau dinţii tociţi, ceea ce înseamnă că erau hrăniţi în cuib de către părinţi, în felul în care o fac păsările în zilele noastre.

După unele date recente, puii unor dinozauri mai mari se năsteau vii, la fel ca mamiferele. Deoarece mulţi dintre aceştia erau tot timpul pe drumuri fie pentru a căuta hrană, fie pentru a scăpa de răpitori, nu prea aveau timp să depună ouă şi să aştepte câteva săptămâni sau luni pentru ca micuţii să iasă din ouă şi să crească la dimensiunea la care se puteau apăra de duşmani. Cel mai mare ou de dinozaur care a fost găsit vreodată, avea doar 30 centimetri. Puiul care ieşea din acest ou nu putea fi mai mare, deci trebuia să crească într-un ritm foarte rapid pentru a ajunge la dimensiunile unui adult.Ouă de dinozaur

Citeşte: Dinozaurii – primele fosile

_____
Sursa: 
Dinozaurii
, Arborele Lumii.

Advertisment

LĂSAȚI UN MESAJ