Simtul olfactiv

In regiunea superioara a cavitatii nazale se alfa termintiile nervoase care receptioneaza stimulii olfactivi. In aceasta zona se gaseste tunica mucoasa care contine milioane de celule olfactive. Pe fiecare dintre aceste celule se afla cel putin doisprezece cili olfactivi si substante chimice producatoare de stimuli olfactivi.

Cu toate ca celulele ce functioneaza ca receptori sunt identice ele pot identifica mii de mirosuri.

Exista sase mirosuri de baza: mirosul dulce, mirosul de fructe, mirosul putrefactiei, mirosul condimentelor, mirosul de ars si mirosul vopselei.

Pentru ca o substanta sa miroasa trebuie sa emane particule in aerul pe care il respiram. Cu cat sunt emanate mai multe particule cu atat este un miros mai puternic. Dupa ce se ocupa toate celulele de simt, receptoarele nu vor mai trimite stimuli catre creier, acest fenomen se numeste adaptarea la miros.

Gustul

Gustul se realizeaza datorita stimularii chimice provocate de particulele ce se dizolva in apa.

Sunt patru gusturi de baza: dulce, sarat, acru si amar.

Mugurii gustativi, receptorii care sesizeaza stimulii limbii, sunt formati din terminatii nervoase si celule mici. Din aceste celule pornesc fibre nervoase catre creier si astfel fiecare mugur gustativ reactioneaza la gust.

Substantele dulci sunt percepute pe varful limbii, cele sarate de marginile limbii, cele acre de fata dorsala, iar cele mare de baza limbii.

Pipaitul

Organul pipaitului se extinde pe intregul corp si sesizeaza atat informatii de temperatura si de durere. Pipaitul reactioneaza la diferite excitatii si semnalizarile receptionate sunt transmise la creier.

Cu ajutorul simtului tactil simtim atingerea, putem aproxima dimensiunea si greutatea obiectelor, putem simtii temperatura.

Orice terminatie nervoasa are propria ei zona receptoare pe piele. Aceste zone se intrepatrund intr-o oarecare masura, iar daca exercitam presiune pe un punct anume de pe piele in acelasi moment pot fi stimulati mai multi nervi senzitivi.

Vederea

Ochiul ne furnizeaza informatii despre adancime, distanta, marime, culoare si miscarea obiectelor sub forma unor imagini.

Ochiul transmite informatii creierului sub forma unor impulsuri electrice prin nervul optic care este atasat la portiunea posterioara a globului ocular. Pupila regleaza cantitatea de lumina primita, astfel cand lumina este slaba, pupila se va mari, iar cand lumina e puternica, pupila se micsoreaza. Pe retina imaginea este proiectata cu susul in jos, dar in timp creierul invata sa intoarca imaginea in pozitie dreapta. Nou-nascutii vad lumea intoarsa.

Sclertica este stratul alb al ochiului ce acopera globul ocular, iar in mijlocul acestuia se afla corneea, un strat proeminent, transparent.

Sub cornee se afla un disc musculos ce da culoare ochiilor numit iris.

Mobilitatea ochiului este asigurata de sase muschi.

Auzul

Undele sonore sunt vibratii ale aerului percepute de ureche, aceasta le transforma in impulsuri electrice ce sunt trimise catre creier.

Urechea este compusa din trei parti: urechea externa, medie si interna. Urechea externa este partea vizibila a urechii si este cea care capteaza sunetele prin pavilion si le trimite prin canalul auditiv urechii interne. Timpanul se afla la intrarea urechii medii, prin acesta trec undele sonore din urechea externa spre urechea interna. Vibratiile membranei timpanice trec prin trei osciaore auditive: ciocanasul, nicvala si scarita.

Impulsurile electrice sunt create in urechea interna, cochlea. Aceasta are rol important si in mentinerea echilibrului corpului.

Citeste: Dezvoltarea simturilor

Advertisment

LĂSAȚI UN MESAJ