Inscriindu-se in valul revolutionar care a zguduit din temelii aproape intreaga Europa, revolutia de la 1848 din toate tarile romane a avut teluri proprii: desfiintarea iobagiei, improprietarirea taranilor, drepturi si libertati democratice, realizarea dezideratului unitatii nationale. Aceste cauze principale ale revolutiei de la 1848, in tarile romane s-au datorat existentei apasatoare a jugului feudal de pe o parte si a dominatiei straine de pe alta parte. Trebuiau deci infruntate si inlaturate atat dominatia de clasa a mosierimii si nobilimii din interior, cat si stapanirea Imperiului otoman la sud de Carpati, si a celui habsburgic la nord de acestia. Din punct de vedere ideologic ea a fost pregatita de o seama de organizatii si societati revolutionare cu caracter antifeudal, de numerosi oameni politici burghezi si de intelectuali de seama care militau cu pasiune pentru progresul economic si social-economic al tarii, pentru faurirea Romaniei moderne. Una dintre organizatiile secrete cu caracter antifeudal a fost infiintata in Moldova in anul 1839, fiind condusa de Nicolae Ene si Leonte Radu. Aceasta isi propuse sa rastoarne domnitorul si sa creeze o confederatie prin unirea Moldovei cu Tara Romaneasca. Mai tarziu o organizatie similara a luat nastere si in Tara Romaneasca (1840) la Bucuresti fiind condusa de Dimitrie Filipescu si Eftimie Murgu, aici facandu-si debutul revolutionar si Nicolae Balcescu. Aceasta organizatie urmarea aceleasi scopuri: inlaturarea domnitorului si proclamarea republicii. In vara anului 1843 avea sa se creeze tot la Bucuresti societatea „Fratia”, initiata de Nicolae Balcescu si Ion Ghica. Sub deviza „Dreptate-Fratie” s-a militat permanent pentru eliberare sociala si nationala.

In Transilvania framantarile taranesti din muntii Apuseni, avand-o in frunte pe luptatoarea Ecaterina Varga au marcat inca din 1843 o naua etapa in lantul secular al rascoalelor antifeudale desfasurate cu mare intensitate in aceasta parte a tarii. Furtuna care se apropia a fost prevestita si de alte miscari ale taranimii din Tara Romaneasca si Moldova cum au fost cele din judetele R in anul 1845, Bacau si Putna in 1846, Iasi si Tutova in 1847. Oameni de cultura precum Costache Negri, C.A. Rosseti, Simion Barnutiu, Andrei Mureseanu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Eftimie Murgu au au oglindit in scrierile lor framantarile sociale si nationale ale anilor premergatori revolutiei de al 1848. Cei mai multi dintre ei au devenit conducatori revolutiei. Prima actiune revolutionara a anului 1848 a avut loc in Moldova si a inceput printr-o adunare tinuta la 27 martie la hotelul Petersburg din Iasi. Au participat aproximativ 1000 de persoane in majoritate oraseni. Caracterul ei revolutionar a fost insa limitat datorita slabiciunii burgheziei si colaborarii acesteia cu bierimea libera moderata care preconiza inlaturarea oranduirii feudale nu pe cale revolutionara ci pe calea reformelor. In petitia program elaborata la Adunare si inaintata domnitorului Mihail Sturdza nu a fost introdusa cerinta arzatoare a desfiintarii  a servitutilor feudale si improprietarirea taranilor. Din aceasta cauza taranimea in cea mai mare parte nu a fost antrenata la lupta. Deci nabazandu-se pe mase revolutia a fost reprimata cu usurinta de Mihail Sturdza iar initiatorii ei printre care si Alexandru I.C. au fost arestati. Unii au reusit sa scape si sa se refugieze in Transilvania la Brasov si Sibiu sau in Bucovina la Cernauti.

_________
Sursa: Dr. Constantin Ucrainian, In numele revolutiei de la 1848

Advertisment

LĂSAȚI UN MESAJ