Din vremuri străvechi ne-a rămas o istorisire care explică de ce sărbatoarea naşterii Domnului poartă numele de „Crăciun” (aceasta este doar o poveste şi faptele relatate nu sunt confirmate).

Povestea Crăciunului

Se spune că Fecioara Maria, de mică, intrase la mânăstire. Aici a fost anunţată de arhanghelul Gavril că-L va naşte pe pruncul sfânt. Când sarcina incepea să fie vizibilă, nevinovata fecioară i-a spus stareţii întreaga poveste, dar aceasta n-a crezut-o şi a alungat-o de la mânăstire.

Ruşinată, Fecioara s-a ascuns într-o pădure, dar aici o urmarea tartorul iadului, chinuind-o cu vedenii si coşmaruri. În ajunul naşterii el a aruncat o piatră in sânii fecioarei. Din ei a ţâşnit pe cer laptele sfânt, astfel luând naştere Calea Laptelui (Calea Lactee).
Nemaiputând îndura acest chin, Maria a plecat din padure şi a ajuns la casa lui Crăciun, un boier nemilos care-şi tortura soţia si fetele. Acesta era plecat şi soţia lui, o femeie miloasă, a găzduit-o pe Fecioară în staul, unde a născut. În acel moment s-a arătat pentru prima dată pe cer Luceafarul, pentru a vesti sosirea lui Iisus. Văzând steaua, Craciun crezu ca fămeile au dat foc la casă şi se grăbi să vadă ce s-a intamplat.

Nasterea DomnuluiÎntre timp soţia lui Crăciun avusese grijă să facă totul după datini, şi drept răsplată Maica Domnului le vindecă pe cele trei fiice ale lui Crăciun care fiecare avea cate ceva: una era schioapă, alta oloagă şi ultima oarbă.
Când ajunse acasă, fiindcă soţia nu i-a ieşit în întâmpinare, i-a taiat mâinile. Văzând aceasta, Fecioara i le puse la loc şi, prin această minune îl facu şi pe bărbat să-şi dezghete inima şi să creadă în Dumnezeu.

Din acest motiv, ziua în care s-a nascut Mântuitorul, s-a numit Crăciun.

Advertisment

LĂSAȚI UN MESAJ