Eşti ceea ce mănânci!

Americanii abordează fiecare masă conştienţi că ceea ce mănâncă ori le face rău, ori – şi mai grav – îi îngraşă. Mâncarea contribuie la apariţia bolilor, în special a temutelor afecţiuni cardiace, şi niciodată nu poţi şti care înghiţitură se va dovedi fatală.

Printre felurile suspecte se numără costiţele fripte („infarct la tavă“) şi orice aliment bogat în grăsimi şi colesterol, cu ridicat conţinut caloric şi sărac în fibre, ca zahărul, untul, brânza, îngheţata, pâinea albă sau orice prăjeală. Consumul de hotdog, un soi de sine qua non american, a fost corelat cu apariţia leucemiei la copii. Nici chiar spanacul şi sfecla nu sunt scoase din cauză, din cauza concentraţiei mari de acid oxalic, acesta fiind dăunător în cantităţi mari. În nesfârşita bătălie a americanilor pentru tinereţe perpetuă, sănătate excelentă şi siluetă atrăgătoare, mâncarea se află în prima linie a frontului, iar aroma constituie prima sa victimă.Hot dogul american

Obsesia alimentară a americanilor este susţinută de o aparent infinită serie de studii ştiinţifice care demonstrează caracterul integral sau toxic al diverselor mâncăruri. Faptul că aceste studii sunt aproape de fiecare dată finanţate de un anumit grup de interese cu un obiectiv binestabilit nu pare a da nimănui de gândit. Spre exemplu, atunci când un studiu a constatat că ingerarea unor cantităţi masive de tărâţe de ovăz reduce colesterolul şi deci poate preveni atacurile cardiace, preţul ovăzului a explodat, iar supermarketurile americane au fost imediat inundate de produse cu conţinut mare de tărâţe de ovăz, printre care acadele şi bere cu aceste tărâţe minunate.

Americanii preocupaţi de starea lor de sănătate sunt gata să mănânce orice produs, oricât de neplăcut sau de lipsit de gust ar fi, atât timp cât au impresia că îi va menţine sănătoşi sau îi va ajuta să slăbească.

Restaurantele folosesc pe meniuri simboluri speciale, pentru a indica acele feluri care sunt „sănătoase pentru inimă” (cu conţinut scăzut de colesterol şi grăsimi saturate) sau „uşoare” (un termen nedefinit, care implică, dar nu în mod necesar, un conţinut caloric sau de grăsimi redus).

Supermarketurile au rafturi separate de produse cu menţiunea „conţinut de sare scăzut”, „conţinut caloric scăzut”, „dietetic”, „fără colesterol” sau „imitaţie”. (O etichetă de tip „aromă redusă” ar fi inutilă). Americanii cumpără fâşiuţe uniforme de „şuncă” extrudată din boabe de soia, imitaţii de ouă lichide în cutii de plastic, brânză fără grăsimi care seamănă la gust cu adidaşii reciclaţi, băuturi răcoritoare carbonatate aromatizate cu chimicale al căror nume nici nu-l pot pronunţa, şi pâine cu conţinut ridicat de fibre, îmbogăţită cu pulpă de celuloză.

Alimentele interzise, îndeosebi ciocolata, stârnesc în sufletul americanilor acelaşi fior ilicit pe care alte culturi îl rezervă sexului. La fiecare înghi]itură de cremă de ciocolată sau prăjitură cu frişcă, ei sunt străbătuţi de un delicios tremur de vinovăţie. Deserturile opulente, „păcătoase”, au nume sinistre, precum „Checul diavolului”, „Nebunie de ciocolată” sau „Ciocolată până la moarte”. Până la urmă, aceste apelative nu fac decât să traducă ceea ce ştie orice american: mâncatul poate dăuna grav sănătăţii.

Mic dejun american

Micul dejun deţine un loc de frunte în regimul alimentar american. Restaurantele afişează anunţuri de genul „Micul dejun servit până la ora 11.00” sau, în cazul celor cu program non-stop, „Micul dejun 24 de ore pe zi”. Felurile de mâncare obişnuite la masa de dimineaţă, în func]ie de regiune, includ cereale cu lapte, cafea, şuncă, păsat de ovăz, salam, costiţă, ouă, scrapple (preparat din bucăţi de porc nepotrivite pentru salam), cafea, biscuiţă, cartofi prăjiţi, pâine prăjită, sirop de arţar, cafea, vafe, carne de vită conservată, clătite, cafea şi terci de mălai.Micul dejul la americani

Terciul de mălai este un fel de mâncare americană prin excelenţă. Este preparat din mălai înmuiat în apă şi tratat cu leşie pentru a îndepărta cu certitudine ştiinţifică orice urmă de culoare şi aromă. Terciul arată ca un păsat de ovăz alb, cu cocoloaşe şi are chiar mai puţin gust decât tapetul de perete – dacă nu este dres din belşug cu unt, sare şi zeamă de carne (îndeosebi preparată din resturile rămase de la prăjirea cărnii şi cafea). Locuitorii din Sud se dau în vânt după acest terci. Cei din Nord cred că el constituie motivul pentru care sudiştii au pierdut Războiul Civil. Pornind de undeva din Maryland, o linie invizibilă desparte ţara: deasupra ei, terciul de mălai e considerat impropriu pentru consumul uman, iar sub ea e privit ca fiind esenţial pentru supravieţuire.Terciul americanilor

Citeşte: Restaurantele americane şi consumul de alcool 

_____
Sursa: Stephanie Faul, Ghidul Xenofobului.

Advertisment

LĂSAȚI UN MESAJ