De-a lungul timpului, unii psihologi considerau inteligenta abilitatea de a te adapta la conditiile de mediu, iar altii au considert-o tendinta generala spre realizare.

Inteligenta are trei aspecte principale:

  • este o abilitate cognitiva, intelectuala incadrata in sfera emotiilor, distincte de alte caracteristici ale persoanelor
  • caracteristica folosita in toate procesele intelectuale
  • in cea mai mare parte este determinata genetic si doar o mica proportie este influentata de mediu in timpul cresterii

Din rezultatul muncii lui Binet s-a desprins conceptul de varsta psihica. Proportia dintre varsta psihica si varsta reala inmultita cu 100 reprezinta coeficientul de inteligenta IQ. Asadar cand o persoana are varsta psihica egala cu cea reala IQ-ul sau este egal cu 100.

Aproximativ 50% din persoane au IQ-ul cuprins intre 90-110, 22% realizeaza un IQ mai mic de 90, 22% mai mare de 110, iar alti 3% de fiecare parte au IQ sub 70, prag care indica ca o persoana este retardata si peste 110, fapt care demonstreaza ca o persoana este stralucita.

Ceea ce psihologii au masurat prin testele de IQ este doar o calitate mult mai restransa. Testele de IQ nu masoara multilateralitatea abilitatilor, ele nu masoara bunul simt, abilitatea generala de invatare. Fiecare abilitate mentala determina o anume abilitate de invatare, care nu poate fi masurata de testele IQ.

J.P. Guildford a definit doua tipuri de gandire:

  • convergenta, abilitatea unei persoane de a da raspunul asteptat la o problema
  • divergenta, abilitatea de a da raspunsul neasteptat la o problema

A promovat gandirea laterala, basandu-se pe raspunsul neasteptat, manifestarea laturii creative a inteligentei. Din acest punct de vedere copiii sunt mai buni decat adultii, deoarece inteligenta lor inca nu a fost canalizata intr-o anumita directie si latura creativa nu a fost reprimata de metodele conventionale de educatie.

Citeste: Dezvoltarea simturilor

Advertisment

LĂSAȚI UN MESAJ