Noua tehnologie permite imprimarea organelor 3D într-un timp mai scurt.

În anul 2001, Anthony Atala a devenit primul chirurg care a construit o vezică urinară iar proiectul a fost un succes, fiind iniţiatorul domeniului imprimării bio. Bioprinting

La acea vreme, Atala a folosit un proces care a costat în mai multe etape: în primul rând, el a creat un cadru din polimeri biodegradabili, sintetici, care sunt în esenţă materiale plastice; apoi, el a realizat celulele cultivate din vezica urinară a pacientului cu o imprimantă 3D personalizată. În prezent, Atala şi echipa de cercetători de la Institutul Wake Forest, au combinat ambele procese cu un nou dispozitiv de masă numit o imprimantă integrată a ţesuturilor şi organelor. 

Un scanner identifică părţile corpului uman, trimiţând informaţiile imprimantei. Cerneala este amestec (un gel clar) de ţesuturi mature, celule stem imature şi polimeri concepuţi pentru a imita consisteţa ţesuturilor reale.

Cerneala are o consitenţă moale la început însă se întăreşte pentru a semăna cu textura de gelatină. Este tipărită într-un grilaj stratificat, care lasă mici canale pe tot organul, care acţionează precum vasele de sânge şi care permiţe nutrienţilor să fie împrăstiaţi prin ţesut. Bioprinting 3D Organs

Atala, de asemenea, a tipărit o ureche, maxilarul şi ţesutul muscular al unei rozătoare, cu imprimanta integrată. Proiectul a fost un succes: vasele de sânge s-au dezvoltat în micro-canale iar celulele rozătoarei s-au multiplicat rapid, ceea ce determină ca ţesutul implantat să fie rezistent în timp.

Este un drum lung pe care cercetătorii trebuie să-l parcurcă pentru imprimarea, personalizarea şi transplantul organelor umane însă studiile lui Atala demonstrează că oamenii de ştiinţă sunt din ce în ce mai aproape de găsirea unei soluţii tehnologice a celei mai mari provocări din domeniul medicinei.

______
Sursa: Discover

Advertisment

LĂSAȚI UN MESAJ