Viruşii sunt unele dintre cele mai mici organisme vii, şi totuşi ele ne afectează viaţa de zi cu zi. Unele sunt mortale, iar altele sunt vitale pentru existenţa omului. 

Viruşii sunt mici, totuşi adesea mortali. Virusul HIV, care provoacă SIDA, va mai lua probabil milioane de vieţi, boala fiind una dintre cele mai grave ce au afectat umanitatea. Dacă nu s-ar fi conceput vaccinuri eficiente, multe vieţi s-ar pierde din cauza bolilor provocate de viruşi, precum variola, poliomielita şi turbarea. Unele dintre acestea sunt virulente, evoluând rapid, iar altele, precum virusul care provoacă SIDA, sunt latente şi pot coexista cu gazdele lor timp îndelungat înante de a le distruge. Unii viruşi sunt mai puţin periculoşi, provocând boli ca răceala şi gripa, oreionul şi varicela. De asemenea există boli care afectează plantele, adesea reducând drastic producţia recoltelor.

Viruşii nu sunt organisme vii, ei seamănă mai mult cu nişte substanţe chimice vii, şi pot fi imaginaţi ca nişte molecule care se autoreproduc. Ei constau din acid nucleic şi proteină şi nu au nu au o structură celulară de tipul celei asociate cu plantele şi animalele obişnuite. Ei sunt paraziţi şi sunt incapabili de o existenţă independentă în afara celulelor unei alte creaturi vii (fie aceasta un animal, o plantă, o bacterie, sau chiar un alt virus). Deşi nu sunt beneficii pentru oameni sau alte animale, viruşii din întregul regn vegetal adesea produc simptome considerate avantajoase. Picăţelele galbene, provocate de viruşi, de pe frunzele unor plante cu frunze verzi sunt considerate atrăgătoare, iar planta pare să rămână viguroasă în ciuda prezenţei lor. Dungile colorate de pe petale sunt, adesea, provocate de viruşi. Petalele atrăgătoare, în dungi, ale lalelei Rembrandt, sunt generate de un virus.Laleaua Rembrandt

Viruşii sunt foarte mici. Virusul mozaicului tutunului (VMT) are o structură cilindrică, având o lungime de aproximativ 300 de milimicroni (o milionime de milimetru) şi diametrul de 18 milimicroni. El are un înveliş protectot constituit din molecule de proteină împletite, care sunt aranjate într-o spirală compactă. În interiorul virusului se găseşte o singură moleculă elicoidală de ARN. Învelişul proteic protejează ARN (acidul ribonucleic), care conţine mijloacele de reproducere.

Viruşii au şi alte forme: virusul herpesului care provoacă varicelă şi pecingine are forma unei figuri geometrice cu 20 de laturi, iar cel care infectează bacteriile are un cap, o coadă, o teacă retractabilă şi fibre caudale. Oricare ar fi forma, partea exterioară este întotdeauna formată din molecule proteince care închid un miez ARN sau ADN, materialul genetic ce le permite să se autoreproducă.Viruşii

Reproducerea

O dată ajuns în interiorul celulei gazdă, virusul îşî părăseşte învelişul proteic pentru a elibera ARN. Molecula de ARN transmite o instrucţiune sau un „mesaj”celulei gazdă pentru a produce o anumită enzimă, care la rândul ei formează o copie inversă a loleculei de ARN (ca un negativ fotografic), folosind elemente constructive din celula gazdă. „Negativul” complet se desprinde de „pozitivul” original, îndeplinind rolulul de tipar (model) pentru alte pozitive. Aceste pozitive se protejează apoi cu un înveliş proteic format din aminoacizii şi proteinele din celula gazdă. Există mici variaţii în modul de reproducere a viruşilor. Unii au ADN în loc de ARN, iar felul în care sunt asamblate moleculele de proteină în înveliş variază şi el (unora le lipseşte aparent învelişul proteic), dar toate manipulează celula gazdă într-un mod similar pentru a se autoreproduce.

Transmiterea 

Viruşii nu se pot deplasa singuri şi se bazează pe agenţi externi pentru a fi purtaţi de la o gazdă la alta. Mulţi viruşi ai animalelor se transmit prin strănut sau tuse, şi sunt preluaţi de celule ca şi cum ar fi fărâmituri de hrană. Unii sunt transmişi prin injectare directă în sânge: frigurile galbene sunt adesea transmise de tânţari. Virusii precum HIV, sunt transmişi prin lichide ale corpului cum ar fi sângele şi sperma. Ei pot fi introduşi în gazdă prin ulizarea acelor nesterilizate şi prin contactul lichidelor infectate cu tăieturi şi julituri.

Viruşii plantelor pătrund în celule, în mod normal, prin ţesuturi vătămate, şi multe sunt transmise de dăunători care se hrănesc cu sevă, precum afidele, care penetrează celulele în timpul hrănirii. Virusii plantelor

CiteşteBacterii – evoluţia bacteriilor 

_____
Sursa: 
Bacterii, viruşi şi alge
, Arborele Lumii.

Advertisment

LĂSAȚI UN MESAJ