Atunci când a avut loc consultarea românilor cu privire la viitorul celor două Principate, Moldova si Muntenia, în cadrul aşa numitelor „divane ad-hoc”, s-a hotărât unirea Principatelor şi aducerea la conducere a unui Principe dintr-o familie domnitoare străină. După domnia de scurtă durată a lui Alexandru Ioan Cuza, în anul 1866, Locotenenta Domnească l-a adus la putere pe tânărul de numai 27 de ani, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

Carol s-a născut la Sigmaringen, oraș din sudul Germaniei, în ziua de 20 aprilie 1839, fiind al doilea fiu al Principelui Carol Anton de Hohenzollern-Sigmaringen şi al soţiei sale, Josefina. După terminarea cursurilor secundare, Carol a urmat la şcoala de cadeţi din Munster, iar apoi, în 1857, şcoala de artilerie de geniu din Berlin. El s-a remarcat, pe când avea gradul de locotenent, în războiul austro-germano-danez, participând la asediul cetăţii Fredericia.

În 1866, după ce Contele de Filip de Flandra refuzase tronul Principatelor Unite, Ion C. Bratianu a plecat în Germania pentru a-l aduce în ţară pe Principele Carol. După o calatorie incognito plină de peripeţii, cu trenul pe ruta Duseldorf-Bonn-Freiburg-Zurich-Viena-Budapesta, pe data de 8 mai 1866, Carol a ajuns la Baziaş, unde s-a îmbarcat pe un vapor dunărean care l-a dus până la graniţa cu România. El avea un paşaport fals, călătorind deghizat ca om de afaceri, pentru că între Germania şi Austria exista la acea dată o stare conflictuală.

La 10 Mai 1866, Carol a sosit la Bucureşti, capitala Romaniei, întampinat de mulţimi entuziaste. Acest moment a reprezentat naştera Dinastiei, şi în acelaşi timp începutul unei perioade de profunde schimbări în societatea românească. Romania avea încă, la acea vreme, statut de ţară aflată sub suveranitate turcă. Principele Carol a primit titlul de Domnitor şi a jurat credinţă în faţa adunării parlamentare.

În 1869 Domnitorul Carol s-a căsătorit cu Elisabeta de Wied, iar în 1871 se năştea Maria, prima principesă română din Dinastia de Hohenzollern. Din păcate, Maria a murit de scarlatină la numai 3 ani.

Primii ani ai domniei, nu au fost prea uşori pentru Carol. Domnitorul s-a adaptat destul de greu la agitata viaţă politică a Principatelor Unite, fiind, în jurul anului 1870, la un pas de abdicare. Nu avea, însa, să treacă prea mult timp până când Carol avea să se remarce, conducând armatele ruso-române în timpul razboiului pentru independenţă. Proclamarea Independenţei României pe 10 Mai 1877 a constituit un moment extrem de important în dezvoltarea statului modern român, moment la care Carol a avut o contribuţie esenţială.

Afirmarea României ca ţară europeană independentă a făcut necesară schimbarea statutului ei de Principat. Astfel, în 1881, Carol I primeşte titlul de Rege iar România devenea Regat. După proclamarea Regatului, Carol I l-a desemnat ca moştenitor al tronului pe Ferdinand, cel de-al doilea fiu al fratelui său mai mare. Prin aceasta se asigură continuitatea Dinastiei de Hohenzollern pe tronul Romaniei.Carol I

Cei 48 de ani de domnie ai lui Carol au dus la schimbări majore în viaţa statului român. Regele era un om extrem de sever si disciplinat, cu o moralitate impecabilă. El a incercat toată viaţa să impună colaboratorilor stilul sau meticulos şi exact. Regina Elisabeta spunea despre soţul ei că „şi în somn el poartă Coroana pe cap”. România a parcurs o perioada de dezvoltare marcată, atât în domeniul economico-social cât şi în cel al culturii.

La declanşarea Primului Razboi mondial, Regele Carol nu s-a opus hotararii Consiliului de Coroană de a nu se alătura Germaniei, dar acest moment a însemnat pentru el o grea lovitură. În 1914, Regele Carol I avea să închidă ochii, la vârsta de 75 de ani, lăsându-l pe nepotul său, Ferdinand, să înfăptuiască ceea ce el nu a putut să facă: pornirea la luptă, în fruntea armatelor romane, împotriva ţării sale natale şi unirea provinciilor româneşti într-un singur stat.

Carol se odihneste la Curtea de Arges, în Biserica Episcopală, unde dupa numai doi ani de la moartea sa, a fost înmormantată şi credincioasa lui sotie, Elisabeta.

Citeşte: Ferdinand – rege al „tuturor Românilor”

Advertisment

LĂSAȚI UN MESAJ