Cel mai controversat dintre cei patru Regi ai României este, fără îndoială, Carol al II-lea. Foarte mulţi au văzut în el principalul vinovat pentru dezmembrarea statului român la începutul celui de-al doilea război mondial. Carol al II-lea a instaurat prima dictatură din România secolului XX. Viaţa lui aventuroasă a fost criticată de către toţi contemporanii săi, indignându-i până şi pe cei mai loiali susţinători ai monarhiei.

Fiu al Principelui Moştenitor Ferdinand şi al Principesei Maria, Carol s-a născut în anul 1893, pe 3 octombrie, la Sinaia, fiind primul Rege din dinastia de Hohenzollern născut în România, botezat conform constituţiei, în religia ortodoxă. Mama lui îl descria ca pe un „copil frumos, cu bucle aurii”. De educaţia lui s-a ocupat însusi Regele Carol I, pentru a-i asigura pregătirea necesară unui viitor suveran. Principele Carol s-a dovedit a fi un tânăr inteligent şi sârguincios, cu o personalitate debordantă.

Problemele nu au întârziat, însă, să apară. Odata cu accederea la tron a tatălui său (Regele Ferdinand), Carol devenea la 21 de ani, moştenitorul direct al tronului României. Tot la această vârstă, el devenea şi senator de drept în Parlamentul României. În timpul Primului Război Mondial, în 1918, când întreg guvernul şi Casa Regală erau în refugiu la Iaşi, Carol a părăsit garnizoana în care se afla, fugind la Odessa, împreună cu iubita lui, Ioana Lambrino, fiica unui maior din anturajul curţii. Acolo cei doi s-au căsătorit pe ascuns. Inevitabil, un imens scandal s-a iscat. Carol a fost trimis în „arest” la Mânăstirea Horaita-Neamţ, iar căsătoria a fost ulterior anulată de Tribunalul Ilfov. Cu toate acestea, Carol a continuat să se întalnească cu iubita lui, astfel că, în 1920, Ioana Lambrino a rămas însărcinată. În 1920 se năştea Mircea, fiul nelegitim al lui Carol. Toate acestea au dus la trimiterea lui Carol într-o lungă călătorie în jurul lumii, pentru a o uita pe Ioana Lambrino.

În 1921, Carol a cunoscut-o pe Elena, fiica Regelui Constantin al Greciei. Cei doi aveau să se căsătorească în acelaşi an. Pe 25 octombrie 1921, se năştea Mihai, viitorul Rege al României. Nasterea copilului a marcat starea de sănătate a principesei Elena, ceea ce a dus la o răcire a relaţiilor dintre cei doi. Între timp, Carol avea să o cunoască pe Elena (Magda) Wolf Lupescu. Principele s-a îndrăgostit foarte puternic de ea, Elena Lupescu reuşind să-l domine practic toată viaţa. Un al doilea scandal avea să se declanseze atunci când Carol a fugit împreună cu amanta sa la Paris, renuntând din nou la drepturile sale de moştenitor al Coroanei. De data aceasta, Regele Ferdinand l-a îndepărtat din Familia Regală, desemnându-l ca moştenitor pe nevârstnicul sau nepot, Mihai.Carol si Elena

În 1927 Regele Ferdinand s-a stins, tronul revenindu-i lui Mihai, tutelat de o Regentă (persoană care guvernează provizoriu o monarhie). Însa pe fondul unei situaţii politice interne instabile şi al crizei mondiale, Carol s-a reîntors în ţară, pe 6 iunie 1930, înlăturându-şi fiul de pe tron şi proclamându-se Rege. Cu toate promisiunile solemne făcute lui Iuliu Maniu, pe atunci prim-ministru, că va inceta relaţia cu Elena Lupescu, după numai puţin timp, Carol işi readucea amanta inapoi.
Regele Carol al II-lea a domnit zece ani, între 1930 şi 1940. Aceşti ani au fost marcaţi pe de-o parte de o creştere economică marcată, de o intensă dezvoltare culturală, iar pe de altă parte de o destrămare a vieţii politice democratice. Un rol însemnat în fărâmarea partidelor l-a avut şi abilul joc politic al Regelui Carol al II-lea, care de la inceput avea să-şi manifeste tendinţele autoritare. În plus, camarila (grup de favoriți ai unui suveran) care s-a format in jurul său, camarilă controlată de Elena Lupescu, a jucat un rol nefast în culisele scenei politice româneşti. În 1938, Regele Carol a dizolvat partidele politice, a abolit constituţia democratică din 1923 şi a instaurat regimul de dictatura personală. Asumându-şi responsabilităţi atât de extinse, Carol şi-a pregătit practic, fără voia lui, propria abdicare. Lipsa de suport extern din partea aliaţilor tradiţionali, Anglia şi Franţa, debutul războiului mondial, şi, în 1940, destrămarea României Mari, prin ocuparea Basarabiei, de ruşi, şi a Transilvainei de nord-vest de Ungaria, au dus la erodarea completă a sprijinului politic pentru regimul lui Carol al II-lea. Pe fondul tulburărilor interne, el este nevoit să abdice, în septembrie 1940, lăsând tronul fiului său, Mihai, iar puterile dictatoriale generalului Ion Antonescu.

Carol al II-leaCarol al II-lea a părăsit ţara, împreună cu amanta sa, într-un tren cu 12 vagoane, care adăpostea imense bogăţii, printre care 41 de tablouri semnate de mari artişti precum Tizian, El Greco sau Grigorescu. După ce a locuit în mai multe ţări latino-americane, Carol s-a stabilit în Portugalia. În timpul războiului, şi imediat după aceea, se pare că el a avut unele tentative de a-şi recăpăta tronul, luând contact şi cu sovieticii, ceea ce a creat unele probleme Regelui Mihai, în perioda de negocieri pentru armistiţiu cu forţele aliate. Însa nici un partid sau om politic, cu excepţia lui Gheorge Tătărescu, nu a fost de acord să discute o astfel de posibilitate.

În cele din urmă, fostul Rege se căsătoreşte, în 1949, cu Elena Lupescu. În 1953, Carol al II-lea, suferind de cancer, s-a stins din viaţă. Imensa lui avere a fost moştenită de Elena Lupescu, care i-a supravieţuit aproape 25 de ani.

Carol al II-lea a fost înmormântat în capela Regilor Portugaliei din Estoril.

Citeşte: Carol I – primul suveral al României din Casa de Hohenzollen

Advertisment

LĂSAȚI UN MESAJ