Regele John publica Magna Carta, un document istoric de mare insemnatate

Magna Carta se numara printre cele mai cunoscute documente istorice. Aceasta a fost considerata declaratia de libertate a englezilor prin drepturile ce li se alocau si pe care regele John a promis ca le va respecta. Desi initial a pornit ca un acord feudal ce continea mai multe prevederi legislative, obiceiuri sau privilegii, acestea erau respectate in mod inegal. De exemplu dreptul de eliberare dintr-un arest sau intemnitare facut in mod abuziv era conferit doar nobililor. Asta in pofida faptului ca regalitatea trebuia sa se supuna comunitatii care teoretic putea sa isi dea sau nu consimtamantul.

Chiar daca Magna Carta a fost publicata, relatia intre regalitate si comunitate a cunoscut o instabilitate puternica timp de cateva secole. Ignorarea concesiilor a condus la un razboi civil extrem de sangeros. Numai decesul neasteptat al lui John a putut readuce stabilitate dupa ce fiul sau, Henric al III-lea a devenit rege, a carui perioada de domnie a durat din 1216 pana in 1272.

Regele Henric al III-lea, razbunat de fiul sau, printul Edward

Henric al III-lea, fiul si succesorul lui John a fost catalogat drept incompetent dupa ce a devenit adult. Favoritismul fata de ministrii si servitorii straini precum si utilizarea banilor populatiei pentru plata taxelor papale i-au atras dusmania multora. Lucrurile au degenerat in asa masura incat i-a fost impus sa fie supraveghat de catre baroni. In 1254 Henric a acceptat ca la tronul Siciliei sa urce Edmund, fiul sau cel mai mic, iar in 1257 l-a sprijinit pe fratele sau Richard in campania pentru proclamarea Imparatului pentru Imperiul Roman. Ambele evenimente au insemnat sume mari de bani pe care le-au suportat supusii lui Henric, fara sa primeasca niciun beneficiu in schimb. Aceasta a condus la proteste civile. Simon de Montfort, Contele de Leicester, a devenit liderul nobilimii cu ajutorul caruia Henric a fost de acord sa fie ghidat de Consiliul celor Cincisprezece, ai carui membrii au fost desemnati de catre regalisti si opozitie. In consecinta, din pricina faptului ca Simon de Montfort a devenit o personalitate puternica in guvern, a aparut o scindare in cadrul nobilimii.

Printul Edward, devenit rege, cucereste Tara Galilor

Printul Edward, fiul mai mare al lui Henric al III-lea, a fondat un partid regalist solid, lucru care l-a facut pe Henric sa se debaraseze de controlul baronilor. In urma razboiului civil Simon de Montfort a iesit invingator, intemnitandu-i pe regele Henric si pe fiul acestuia, printul Edward. Victoria insa a fost una de scurta durata deoarece printul Edward l-a invins intr-o batalie ulterioara in urma careia Simon de Montfort a fost ucis. Amintirea acestuia insa a ramas vie in randul populatiei, iar mormantul sau a fost transformat intr-un altar. Unii spun ca acolo s-ar fi infaptuit miracole.

Dupa decesul lui Henric, Edward a devenit rege, consemnat un ideal meieval al suveranitatii. A fost descris ca o personalitate impunatoare, razboinic de temur si un drept conducator. A reafirmat drepturile coroanei, prin reorganizarea tribunalelor si emiterea de legi care au adus din nou ordine in regat. Cucerirea Tarii Galilor a fost considerata cea mai mare realizare a sa din punct devedere militar.

Citeste: Anglia si domnia lui Edward I, supranumit “ciocanul scotienilor”

Advertisment

LĂSAȚI UN MESAJ